M-am săturat de-atâta răutate,
Am obosit să văd doar rău, să fiu,
Tânjesc după o clipă de eternitate
In al binelui tărâm pustiu.
M-am săturat de-atâta cretinism.
Ce sens mai are să te culci?
Când te trezeşti mereu în mimetism,
Când faci şi spui doar vorbe dulci.
M-am săturat să fiu vitezoman
Căci nu există destinaţie.
De ce să mai apeşi pe acceleraţie?
Eşti într-o cursă şi nici n-ai volan.
M-am săturat să fiu pe primul loc
Căci nu există premiu să mă satisfacă.
E doar ambiţie vidă, dar nemasurată.
Ce trist când viaţa nu mai e un joc!
M-am săturat de scop căci totul e un mijloc,
Noi nu mai ştim să ne imbătăm cu viaţă
Să bei până la dop înseamnă să nu guşti deloc
In loc de vin, noi bem doar gheaţă.
Totuşi sunt nesătul de existenţă,
Fiindcă deşi visez la nemurire
Eterna moartea imi este penitenţă,
Iar scopul meu suprem e simpla fericire.
0 comments: