Anton priveste pe geam. Se uita atent, cautand cu privirea un semn. Gata, l-a gasit! Semnalizeaza stanga si intra in curtea service-ului pe care il cauta. Masina lui are nevoie de o schimbare de filtru si de putin lichid de servodirectie.
Pe usa atelierului iese un domn inalt cu o salopeda plina de vaselina. E clar. E mecanicul. Anton ii spune ca are programare. Mecanicul da din cap, pesemne ca il astepta. Ii face semn sa intre in atelier. Anton manevreaza masina cu grija in atelier.
- Stop! E bine asa, striga mecanicul.
- Deci... uitati am de schimbat...
- Filtru de motorina, stiu, dar va trebui sa asteptati putin. Vine in 5 minute cineva sa se ocupe de dvs. Eu sunt ocupat in celalalt atelier.
- OK, astept, spune Anton.
Mecanicul ridica masina deasupra capului si pleaca. Anton se intoarce in curtea service-ului. La cativa metri de poarta atelierului, langa un gard e o vie. E sfarsitul lui august si strugurii dau semne de coacere. Anton se indreapta spre vie si incepe sa ciuguleasca putinele boabe coapte.
Dupa cateva minute, Anton aude o voce in spatele lui.
- Dvs. sunteti cu Ford-ul albastru?
E o voce de femeie. Anton se intoarce surprins si in usa atelierului vede o femeie in salopeta. Anton nu zice nimic. Sta si se uita uimit la ea.
Femeia repeta:
- Domnule, e a dvs. masina?
- Da, da este mea. Dvs sunteti mecanicul care se va ocupa de ea?
Femeia zambeste.
- Da eu sunt. Aveti vreo problema?, intreaba cu o voce brutala.
- Aaa... nu, nu. Nu e nicio problema...
Urmeaza cateva secunde de tacere.
- Am venit sa imi schimbati filtru de motorina, continua Anton, dezmeticindu-se.
- Ati cumparat filtrul?
- Da, este in... portabagaj, spune Anton uitandu-se catre usa portbagajului care se afla acum la vreo 2 metri inaltime.
- Vreti sa spuneti ca este inca in portbagaj?
- Aaaa... mda.
Femeia zambeste si se indreapta spre panoul de comanda al elevatorului. Apasa pe un buton si masina lui Anton coboara pana la nivelul solului. Anton deschide usa portbagajului si ii da mecanicei cutia cu filtru de motorina.
Acum o vede de foarte aproape pe femeia ce urmeaza sa ii repare masina. E tanara, pana in 24-25 de ani. Are parul saten deschis, prins in coada si in ciuda hainelor barbatesti fata ei e foarte delicata si ingrijita. Ba mai mult, e chiar machiata discret.
Femeia mecanic observa ca Anton se holbeaza la ea si cu o indrazneala dezarmanta il intreaba, aproape retoric:
- Ce va uitati asa la mine? Nu ati mai vazut o femeie mecanic?
Anton se pierde putin, dar apoi revine triumfator:
- Nu am mai vazut o femeie care sa arate asa bine intr-un costum de mecanic, uns cu vaselina.
Raspunsul lui Anton ridica spracene, de fapt doar pe cea dreapta, dar apoi provoaca un zambet cu toti dintii pe fata femeii, urmat de un ras.
- Bun... hai sa vedem ce e cu filtru asta, spune femeia mecanic dupa ce se opreste din ras. Se indreapta apoi spre panoul elevatorului si ridica masina din nou la inaltime. De data aceasta insa putin mai jos, la inaltimea ei.
Se apuca de treaba. Anton ii priveste sorbit fiecare miscare. Din cand in cand, domnisoara mecanic cu ochii albastri ii arunca foarte discret cate o privire.
- Sunteti mecanic de mult timp? o intreaba Anton.
- :)) Sunteti chiar siderat de faptul ca o femeie poate fi mecanic, nu?
"Siderat"? A spus "siderat"?, se intreaba Anton, surprins de neologismul care tocmai a iesit pe gura femeii.
- Nu sunt chiar siderat. Mai degraba foarte surprins, raspunde Anton.
- Da, inteleg. Nu, nu lucrez de mult. De fapt, doar de doua luni. Nu sunt mecanic de profesie, dar e service-ul tatalui meu, iar eu pricepandu-ma destul de bine la masini am zis sa incerc. Sunt in vacanta si oricum ma plictiseam.
- In vacanta?
- Da, sunt studenta in anul 3, la economie.
- Uau! e tot ce poate sa spuna Anton.
Studenta mecanic rade.
- Numele meu este Anton.
- Iuliana. Incantata, dar nu intind mana pentru ca sunt murdara :).
- Iuliana... un nume predestinat pentru un mecanic, spune Anton razand.
Iuliana incepe sa rada in hohote.
Anton se apropie de ea. Acum deasupra capului lor e masina. Iuliana ramane cu mana agatata in maruntaiele masinii insa fara sa si-o miste. Sta si asteapta.
- Stii... mi se pare foarte sexy la o femeie sa stie atatea lucruri tehnice, precum chestii legate masini.
Iuliana zambeste. Il priveste direct in ochi pe Anton si nu spune nimic. Isi musca buzele usor. Gata, Anton a primit semnalul. Se apleaca si o saruta. Iuliana ii raspunde, initial, la sarut, dar apoi se da inapoi.
- Ce faci?, il intreaba pe Anton.
- Eu... bine. Tu?
- Nu e bine. Nu te cunosc deloc. Nu obisnuiesc sa sarut straini.
- Nu sunt un strain. Ma cheama Anton, am 26 de ani si imi cunosti deja toate problemele masinii. Nicio tipa din viata mea nu a ajuns atat de departe.
Iuliana zambeste.
- Serios! Cunosti deja mai multe despre mine, decat oricare alta femeie cu care am fost inainte, continua Anton.
- Esti nebun!
- Nu sunt nebun. Sunt... stricat. Nu am incredere in nimeni si nu las pe nimeni sa ma cunoasca cu adevarat. Pare simplu, dar e de fapt un supliciu la care ma supun din nou si din nou. Tot ce am e acum si aici, hic et nunc, carpe diem, sau cum mai vrei sa-i spui. Pare simplu si distractiv, dar nu e. E complicat si cumplit.
Iuliana il priveste uimita si putin speriata.
- Ok, cred ca te-am speriat spunandu-ti toate astea, continuă Anton. Poate chiar sunt nebun sa ii spun unei persoane pe care o cunosc de mai putin de o ora toate astea.
Iuliana isi muta privirea de la Anton in sus, spre ceva din interiorul masinii. Strange cu cheia o piesa, dupa care il ia de brat pe Anton si il trage de sub masina. La o apasare de buton masina revine la sol.
- Deschide capota! ii spune Iuliana lui Anton.
Anton deschide capota. Dupa o scurta analiza, Iuliana da verdictul.
- Stai prost cu directia.
- .... ?
- Lichidul de servodirectie iti este sub limita minima marcata pe recipient.
- Aaa, te referi la directia masinii. Da stiam, voiam sa iti spun, dar am uitat.
- :)) Crezi ca mai stai prost si cu alta directie?
- Nu stiu. Tu esti mecanicul.
- Am nevoie de o analiza mai aprofundata ca sa imi dau seama :). Da-mi telefonul tau!
Anton, mirat, ii intinde telefonul. Iuliana isi scrie numarul de telefon si il inapoiaza.
- Suna-ma, poate iesim la o cafea!
Anton zambeste. E fericit dar si siderat. Nu se astepta la asta, dar pana la urma totul poate fi surprinzator la o femeie care face pe mecanicul auto in vacanta de vara, isi spune el.
Iuliana isi pune sculele pe un raft si da sa plece.
- Stai putin... e gata masina?, intreaba Anton.
- Ii spun colegului meu sa vina sa iti completeze lichidul de servodirectie. Eu trebuie sa plec. Oricum, din punctul meu de vedere te-am rezolvat. :)
0 comments: