Frica de trădare în rândul pedeliştilor este oarecum de înţeles având în vedere că trădarea este unul dintre numitorii comuni ai politicii româneşti şi nu numai de acum. Istoria noastră este presărată cu trădări. PDL-ului nu îi este frică că moţiunea ar putea trece, ci că ar putea exista din nou parlamentari PDL care vor vota pentru moţiune.
Ceea ce face PDL la moţiunea de cenzură şi când spun PDL mă refer la o mână de oameni care conduc destinele partidului se numeşte cenzură. Conducerea PDL îşi cenzurează propriii membri , punându-le mâna de lemn în ghips. UNPR-ul şi UDMR-ul au urmat exemplul PDL-ului de a se abţine de la vot, dar având alte motivaţii, mai mult electorale, cel puţin în ceea ce priveşte UDMR-ul.
Este adevărat că mâna de lemn a pedeliştilor nu este capabilă nici să voteze corect fără un deget bine ţintit, cu atât mai mult să ştie şi ce este bine pentru ţară. De fapt, un singur om ştie ce este bine pentru ţară şi nu neapărat pentru popor, diferenţă semantică pe care a ţinut să o evidenţieze chiar el – Traian Băsescu, conducătorul nostru mult iubit. Vă amintiţi de această sintagmă? Eu nu, fiindcă aveam trei ani când a dispărut, dar pesemne că începe să reapară sub un alt context.
Traian Băsescu are dreptate când face distincţia între binele ţării şi dorinţa poporului. Poporul habar nu are ce este bine pentru el. Inteligenţa nu este numitorul comun al maselor. Acesta este un fapt demonstra...citeşte editorialul integral
0 comments: