- Tata, de ce sunt atatea arme pe strada?
- Este 1 Decembrie, fiule. Este Ziua Nationala a Romaniei.
E o zi de vineri. Desi este inceput de decembrie, afara este cald. Toate iernile sunt mai calde. Incalzirea globala a devenit ireversibila. Romania isi sarbatoreste cea de 110-a aniversare. Fiindca vinerea a devenit intre timp zi libera, de weekend, am profitat de plimbarea prin Herastrau cu fiul meu cel mic si ne-am inghesuit printre alti romani ca vedem si defilarea de 1 Decembrie.
- Ce s-a intamplat pe 1 Decembrie? continua fiul meu.
- Atunci s-au unit toti romanii. Atunci noi cei din Ardeal am intrat in Romania.
- Am intrat cu armele, adica am cotopit-o.
- :)) Se spune "cotropit-o", dar nu. A fost o unire cat de cat pasnica. De ce spui asta?
- Nu inteleg, de ce sunt atatea arme si tancuri.
- Pentru ca e Ziua Nationala, iar fiecare tara de ziua ei isi arata aparatura militara de care dispune si se mandreste cu soldatii ei.
- De ce?
- Cum de ce? Pentru ca asa se face, peste tot in lume.
Pustiul se uita cu niste ochi mari la mine, plini de confuzie. Atat de blanzi, atat de inocenti. Din cauza vantului de afara ochii ii sunt putin umezi si in plus tocmai luase o raceala de la gradinita. Isi cauta o clipa raspunsurile cu privirea, dupa care isi trage nasul si privi din nou tancul care tocmai trecea prin dreptul nostru, un tanc masiv care scoate un huruit cumplit. Deasupra tancului este un soldat, care cu o expresie parca paralizata de furie sau poate doar de frig saluta militareste.
In acel moment, imi dau seama ca sunt cel mai idiot tata din lume. Tocmai mi-am adus fiul sa vada o desfasurare de violenta, sa vada masini de ucis oameni. Doamne! Cu asta ne mandrim noi de ziua noastra, cu masini de ucis oameni, cu violenta, cu razboi.
Nu mai zabovesc mult si decid sa imi iau fiul si sa plecam spre casa. Inainte de a pleca insa presedintele tocmai isi face aparitia. Se indreapta spre niste generali si da mana cu ei.
- Tata, uite, e pesedintele! El a fost in razboi?
- Nu, fiule. Presedintele nu merge in razboi, doar declara razboi.
0 comments: