O redescoperire seducatoare

Elvis Costello - She

O sansa nu e pierduta, daca stii cum sa o descoperi din nou. Un tren poate sosi si a doua oara in gara, daca il astepti la peronul potrivit. Dar nu spune niciodata de doua ori NU, fiindca atunci nu meriti sa mai speri la un DA.


O noapte de inceput de vara. Bucuresti. Un apartament inchiriat. Alexandru mimeaza ca explica. Loredana mimeaza ca asculta. La un moment dat, Loredana isi reazama capul pe umarul lui Alexandru. Dupa o scurta sovaire, Alexandru mimeaza in continuare ca explica. Isi doreste, dar nu poate. Nu e corect fata de cea care il asteapta acasa.

Dupa o jumatate de ora, "lectia de mima" se termina si cei doi se despart fara alte explicatii, nestiind ca nu se vor mai revedea pentru multa vreme.


Dupa aproape 4 ani...


O seara de iarna. Bucuresti. Un apartament inchiriat. Alexandru intra pe Facebook. Are un "friend request". Se uita sa vada despre cine e vorba. Pe ecran se afiseaza o poza de profil. Parca e un tablou din natura, doar ca nu e chiar natura, e o alta creatie a naturii - o femeie, ale carei trasaturi transcend frumusetea naturala. Alexandru nu recunoaste insa din prima femeia din poza, dar apoi se uita la nume. Este un nume pe care l-a cautat de multe ori pe Facebook, dar nu l-a gasit niciodata. In poza e Loredana.


Dupa aproape 4 ani si cateva zile...

Tot o seara de iarna. Tot Bucuresti. Acelasi apartament inchiriat. Alexandru pune mana pe telefon si suna. Nu raspunde nimeni. Mai suna o data.

- Alo, raspunde o voce familara.

- Buna, Loredana. Ce faci? Esti gata?

- Da, te astept.



Alexandru se urca in masina si porneste. Pe drum, mii de ganduri ii trec prin minte, dar le refuza. Decide ca e riscant sa aiba orice fel de gand, fiindca 4 ani sunt o perioada lunga si nu stie ce va descoperi.

Dupa un ocol prin locuri putin umblate ale Bucurestiului, cei doi ajung la cafenea. Loredana incepe sa povesteasca despre ce a facut de cand nu s-au vazut. Vorbeste de cariera. Alexandru o asculta, desi e atent mai mult cum i se misca buzele. Retine totusi detaliile din CV-ul Loredanei, e fascinant pe alocuri, dar el vrea sa afle altceva.

Dupa ce isi prezinta si el CV-ul, Alexandru schimba subiectul. Incet, incet duce discutia spre punctul care il intereseaza, dar o ia usor, stie ca trebuie sa fie cat mai subtil, ca discutia sa para naturala. In acelasi timp e atent la limbajul nonverbal al Loredanei. Orice gest involuntar e un semn, o informatie si el, din fericire, stie sa citeasca semnele, fiindca sunt o particica din CV-ul sau. Spre satisfactia sa, semnele sunt pozitive.

La un moment dat apare si raspunsul pe care il cauta inca de la inceputul intalnirii... Dupa aceea Alexandru ii ofera si Loredanei un raspuns pe care nu are de unde sa stie, dar banuieste totusi, ca il cauta si ea.

Cei doi comanda din nou ceva de la bar, dupa care Alexandru se scuza si merge la baie. Se spala pe maini. Se priveste in oglinda si zambeste, dar nu fiindca e narcisist ci fiindca se bucura de redescoperire. Loredana a ramas acelasi demon, poate putin mai rea din cauza unor demoni proprii, dar cu aceeasi privire angelica ce nu poate fi ascunsa de nicio vorba. O pacatoasa cu trup dumnezeiesc, capabila sau nu sa ofere? Sau doar un demon care doar cere, fara sa dea nimic in schimb? Misterul a ramas. Alexandru este surescitat de aceasta dilema. Ii place, nu o respinge si zambeste ca idiotul in oglinda.

Seara continua in aceeasi nota relaxanta, dar totusi putin tensionata fiindca se fac analize si poate... se trag concluzii.

- Cerem nota? spune dupa un timp Alexandru. Loredana da aprobator din cap.

Alexandru o conduce pe Loredana acasa. Acasa la ea. E frig. Se adapostesc in scara blocului pentru a-si lua ramas bun.

Alexandru ii multumeste Loredanei pentru iesirea la cafea si mai indruga alte chestii de politete. In timp ce el vorbeste, Loredana il priveste direct in ochi si... pentru o clipa... isi musca buzele in cel mai seducator mod cu putinta. Daca mai era vreo sansa ca Alexandru sa incheie seara ca un gentleman adevarat, acum totul s-a irosit. Stie ca nu e bine sa incerce ceva, dar ii este greu sa se abtina.

Cei doi isi iau ramas bun. Urmeaza un pupic pe obraz, iar apoi cand sa treaca la celalalt, Alexandru se opreste in dreptul buzelor ei pentru o clipa. Loredana, dupa o clipa de sovaiala, isi intoarce celalalt obraz dupa care il impinge, zambind.

Alexandru se retrage cu un zambet usor pe buze, nefiind deloc deranjat de insucces. Stie ca a incercat marea cu degetul, sperand ca apa sa nu fie sarata. Poate va da si de ape dulci, dar nu azi, poate nici maine... but someday...