Frumusete pe muzica de Chopin

Frumusetea cand nu se descopera se consuma si deci e perisabila, iar cand se descopera e doar a ta pentru ca nu e la vedere.

Frederic Chopin - Nocturne

O terasa de "fitze", o masa si doi indragostiti. Pe el il cheama Razvan, pe ea... nu conteaza. Cei doi sorb din cand in cand din bauturile de pe masa si tot din cand in cand se saruta. Totul face parte dintr-un ritual, totul pare mecanic si automat.

Ea este foarte frumoasa. Are picioare lungi, doi ochi egal departati de nas si niste buze carnoase. El... este ok.

- Cand vine ca trebuie sa plecam imediat? intreaba Razvan.
- Mi-a dat mesaj acum cateva minute, a spus ca soseste, dar ca a intervenit ceva si de aceea intarzie putin.

Razvan da din cap dupa care se intinde sa o sarute din nou. Sarutul lor e intrerupt insa de o voce:

 - Imi pare rau ca va deranjez porumbeilor.

Razvan isi intoarce capul. Era prietena iubitei sale pe care o asteptau.

- Scuze de intarziere, continua ea in timp ce se aseaza.
- Nu-i nimic, raspunde prietena lui Razvan, dupa care face prezentarile de rigoare: Razvan, Elena. Elena, Razvan.

Razvan o analizeaza putin pe prietena iubitei sale si ii vine in minte o teorema pe care a auzit-o el de la un alt prieten, cum ca femeile frumoase au intotdeauna prietene urate. Elena nu era urata, dar nici frumoasa. Era asa... stearsa.


Fetele incep sa discute despre ale lor. Razvan priveste plictisit spre lacul din apropiere. La un moment, de undeva, se aude o muzica simfonica. Razvan se uita in jur nedumerit si vede o scena improvizata pe care era un pian, iar cineva canta la acel pian.

- Ce dragut! E Chopin, spune la un moment dat Elena.

Razvan isi muta privirea spre Elena. Vrea sa o intrebe cum si-a dat seama asta dupa cateva acorduri, dar iubita lui ii intrerupe gandul:

- Cine? intreaba iubita lui Razvan.
- Frederic Chopin, mai raspunde o data zambind Elena.
- Fata, tu le stii pe ale tale, replica iubita lui Razvan.

Razvan intervine in discutie.

- Cum ti-ai dat seama dupa cateva acorduri?
- E preferatul meu. Ascult operele sale destul de des seara ca sa ma relaxez.
- Mie imi place "Nocturne" de la el.
- Tu asculti muzica clasica? il intreaba mirata Elena pe Razvan.
- Da, uneori. De ce iti vine atat de greu sa crezi asta?
- Nu pari genul, raspunde Elena razand.
- Exista vreun gen de oameni care asculta muzica simfonica? Eu credeam ca e pentru toti.
- Nu. Nu e pentru toti, e doar pentru cei care o inteleg. Inna e pentru toti, fiindca e inteleasa de toti, e... usoara.

Razvan incepuse sa rada si o privi pe iubita sa. Stia ca ea avea acasa un CD cu Inna. Iubita lui Razvan nu isi lasa asteptata replica.

- Deci de asta nu mergi niciodata cu noi in club, pentru ca acolo nu se asculta muzica de asta, zice prietena lui Razvan razand.

Elena zambi si replica: - Nu, draga, imi place si muzica comerciala, dar nu imi place zgomotul, care nu intotdeauna este provocat de muzica din club.

Razvan zambi. Se lasa un moment de tacere.

- Si unde iti place sa iti petreci timpul liber? interveni Razvan adresandu-se Elenei.
- Hmmm... depinde de starea in care ma aflu. Uneori doar merg in parc, ma asez pe iarba si citesc o carte.
- Tu mai ai timp sa citesti?, intreaba iubita lui Razvan.
- Pai da, in timpul liber si uneori si in metrou, in drum spre serviciu, raspunde Elena.
- Mda... e bine ca stii sa iti organizezi timpul astfel incat sa mai ai si timp liber. Pentru mine timpul liber a devenit un vis interzis, spune Razvan.
- Eu cred ca am avea timp pentru tot, daca nu l-am ocupa cu scuze.

La aceasta replica a Elenei, Razvan da aprobator din cap si o priveste lung. Are dreptate, isi spuse. Si apoi se intreba in mintea lui oare ce scuza are el. Ce scuza are pentru faptul ca este atat de orb? Ce scuza are pentru faptul ca nu vede frumusetea decat la suprafata, cand de fapt ea izvoraste tot timpul din interior? Ce scuza are pentru faptul ca este nefericit? Motivul nefericirii sale nu l-a inteles niciodata. Are totul: bani, sanatate si o prietena dupa care arunca toti privirea.

Acum insa, privind-o pe Elena in toata frumusetea ei de fata "stearsa" crede ca are un indiciu. Are totul, dar nu mai consuma nimic din ce are, fiindca tot ce are e perisabil.

Cele doua fete de la masa se intorc la discutiile lor. Razvan o tine de mana pe iubita lui, dar miseleste o priveste pe Elena cum isi misca buzele carnoase in timp ce vorbeste si cum zambeste cu ochii ei mari, egal departati de nas. Chopin ii este singurul complice in toata aceasta tradare revelatoare... deocamdata.