HOME  |  Cine sunt eu  |  Povesti  |  Povesti video  |  Filosofie  |  Poezie  |  Povesti SF |  Replici filme

Sep 19, 2012

Straini in soapte

Roxette - Vulnerable
Esti atat de aproape! Imi vine sa intind mana ca sa te ating, dar... nu. Mai bine nu. Mi-e teama ca intinzand mana o sa imi dau seama de distanta care ne desparte.

O seara de duminica, un Bucuresti misterios, un mister pe care de data asta nici multitudinea de lumini si faruri nu il patrund. E ceva special la seara asta, miroase diferit, se aude diferit, se simte diferit.

Alex asteapta in fata Ateneului. Ii suna telefonul. Este ea. Se uita un timp la telefon. Isi da seama ca va fi pentru prima oara cand ii va auzi vocea. De mult timp isi dorea sa ii auda vocea. De mult timp voia sa auda sunetul din spatele acelor ganduri interesante scrise sec pe un chat de Facebook. Nici el nu stie daca e fascinatie sau nu, dar sigur e curiozitate. Raspunde.

- Buna, am ajuns, se aude o voce foarte feminina de la celalalt capat al firului.
- Pai si eu am ajuns, dar nu te vad. Unde esti? raspunde Alex.
- A pai... am mers direct la cafenea.
- A ok... eu sunt la Ateneu. Ajung in maximum 5 minute.

Dupa maximum 5 minute...

Alex a ajuns la cafenea. Intra. Se uita in jur, dar nu o vede. Chelnerul il vede derutat si il intreaba: "Cautati o domnisoara... ?". Alex se uita ciudat la chelner, dar apoi zambeste. Zambeste fiindca... pe fata chelnerului recunoaste zambetul pe care l-a avut si el cand a vazut-o pentru prima data, din pacate doar pe Facebook. Acest lucru avea insa sa se schimbe.

- E pe teresa de jos, spune chelnerul.

Pe terasa de jos...



Pe terasa de jos era o singura masa ocupata, ocupata de ea. Alex a gasit-o, dar inca mai asteapta. Asteapta cateva clipe la coltul scarilor si o priveste. Ea nu il observa. O priveste cum se uita la telefon, iar mana stanga si-o trece prin par parca voind sa il stranga intr-o coada. Dupa cateva secunde se indreapta incet spre masa.

- Buna, Monica.
- Buna, Alex. Ma bucur sa te cunosc in sfarsit.
- Si eu.

Ea e in blugi si intr-o camasa fara maneci, prinsa intr-un nod in zona mijlocului. El e intr-un fel de blugi, cu o camasa cu maneci lungi, dar sufulcate pana la cot. Ea are nasturele de sus descheiat, iar distanta dintre nasturi ii permite lui sa ii vada si un pic din sutien. Si el are nasturele de sus descheiat la camasa, ceea ce scoate la vedere, discret, putin din parul de pe piept.

Cei doi isi incep povestile. La inceput mai retinut, mai timid, legandu-se doar de fapte recente si fara prea multa importanta, dar inceputurile grele duc la povesti interesante si deseori circulare: din prezent se ajunge in trecut si apoi inapoi in prezent, dar un prezent diferit de cel de la inceput, un prezent mai slobod la gura si un prezent pus in context de trecut.

La un moment dat totul dispare, prezent, trecut si viitor. Alex primeste un raspuns pe care il cauta inca de la propozitia "Buna, Monica". Nu e atat de tragic precum credea el, dar suficient incat sa-i inece putin corabile, fiindca... el stie... el stie ca uneori, deseori, mai greu de incalcat decat fidelitatea este frica.

Monica tocmai se despartise de iubitul ei cu care si-a petrecut o buna bucata din viata. Rana era foarte proaspata, inca sangeranda, iar leacul nu era Alex, leacul e doar timpul.

Timpul e relativ, dupa cum se stie. Timpul de care probabil avea nevoie Monica se scurgea incet, dar timpul pe care cei doi l-au petrecut la acea masuta, de pe terasa de jos, se scursese foarte repede. Trecusera 3 ore si niciunul nu-si dadu seama. Singurul indiciu era chelnerul care mai arunca din cand in cand o privire spre masa sa vada daca mai comanda sau cer nota, dar nimeni nu il baga in seama.

Seara trebuia insa sa se incheie si Alex ceru nota. La iesirea din cafenea insa Alex isi dadu seama ca a uitat ceva in masina. Intr-un mod cat se poate de stangaci o roaga pe Monica sa astepte putin.

E o seara de duminica intr-un Bucuresti misterios, un mister pe care de data asta nici multitudinea de lumini si faruri nu il patrund. E ceva special la seara asta, miroase diferit, se aude diferit, se simte diferit. Se simte un miros de trandafiri...