România, ţara copiilor şoferi

La câţiva kilometri de la ieşirea din oraşul Baia Mare, în direcţia Ţara Lăpuşului, dai de un pod şi de o plăcuţă indicând spre stânga „Dumbrăviţa”. Dumbrăviţa este o comună marmureşeană obişnuită, aşezată între dealuri şi cu vedere spre piscurile muntoase acoperite cu zăpadă uneori până târziu primăvara. Aici trebuie să reduci mult viteza, nu numai datorită drumului îngust care şerpuieşte în curbe periculoase printre casele ţăranilor, dar şi datorită faptului că ai toate şansele să dai de tractoare sau chiar de maşini conduse de copii şoferi, ştiţi voi... ăia mici, fără cabină.

Unii dintre aceşti şoferi precoce abia ajung cu picioarele la pedale şi au nevoie de perniţe sub fund ca să vadă peste volan. Traficul juvenil nu îl găsim doar în comuna Dumbrăviţa. Este o realitate cotidiană din multe comune şi sate din România. Chiar în ziua în care scriu aceste rânduri, un copil de 14 ani dintr-o comună ilfoveană a lovit cu maşina o căruţă.

Copiii de la ţară devin şoferi de mici în special din nevoie. Părinţii lor îi folosesc la muncile câmpului şi fiindcă agricultura românească de subzistenţă s-a tehnologizat îi urcă la volanul tractorului. De la volanul tractorului până la volanul maşinii e cale scurtă.

Dacă îi întrebi pe părinţi cum pot să îşi lase odrasele să conducă pe drumuri publice, aceştia răspund...

citeste editorialul integral