HOME  |  Cine sunt eu  |  Povesti  |  Povesti video  |  Filosofie  |  Poezie  |  Povesti SF |  Replici filme

Jun 18, 2011

Tata, ti-am dat add pe Facebook!

Suntem in anul 2030. Tigarile sunt mai scumpe ca hasisul, iar mall-urile sunt in sfarsit mai dese ca bisericile.

Am doi copii, un baiat si o fata. Sunt divortat si locuiesc cu amanta. Weekendul acesta copiii sunt la mine. Aseara dupa ce i-am dus sa vada rezervatiile din Africa, un safari virtual la observatorul terestru din centru vechi, am avut parte de o surpriza. Baiatul meu de 15 ani a dat de contul meu de Facebook.

Nu mai intrasem de mult timp pe el, imi uitasem si parola. FUCK! nu am sters adresa mea din liceu de la info: "don_cioco@yahoo.com". Socul a fost insa cred mai mare pentru pusti. "Tata, cate like-uri ai la poza asta si toate de la fete. Pe cate dintre ele le-ai copulat?"

Am vrut sa il plesnesc, dar de cativa ani corectiile fizice aplicate copiilor se pedepsesc cu pana la 20 de ani de inchisoare. M-am multumit sa-l mustrez verbal si sa ii raspund: "Fiule, pe vremea mea like-urile nu se transformau in partide de sex, ca acum. Ma rog, rata de conversie era mai mica".


Dupa care pustiul vede o poza cu mine si cu doua asiatice. Era o poza veche din 2009, de pe plaja din Marsilia. Pustiul nu zice nimic, inghite in sec. Eu ma bucuram ca stersesem acum cativa ani pozele cu mine beat prin cluburi.

Ne-am pus amandoi sa slide-uim printre pozele mele din tinerete. La un moment dat am dat peste una speciala. Eram eu si mama lui, fosta nevasta.

Hmm... uite fiule la poza asta am dat primul like, dupa ce i-am dat add. Cu comment-ul asta am cucerit-o pe mama ta. Vezi mi-a dat si ea like la comment. Imediat dupa ce am pus poza asta (eu cu ea) mi-am schimbat statusul in "In a relationship", dupa care a devenit "Married", dupa aia "It's complicated" si apoi "Single" si "Looking for women". Ce penibil! am zis eu in sinea mea.

Viata mea a trecut ca niste clipe succesive, dar ce ciudat, momente pe care le-am uitat au ramas... pe Facebook, cu toate like-urile si comentariile.

Sfarsit varianta intai: Urmeaza un moment de pauza. Pustiul se uita in gol la o lista lunga cu comentarii, vechi de aproape 20 de ani. "Ce e fiule? La ce te gandesti?" "Tata, imi faci lipeala cu tipele astea pe care tu le-ai refuzat?"

Sfarsit varianta doi: Urmeaza un moment de pauza. Pustiul se uita in gol la o lista lunga cu comentarii, vechi de aproape 20 de ani. "Ce e fiule? La ce te gandesti?" "Tata, unde sunt pozele cu iubitele tale inainte de mama?" "Hmm.... le-am sters fiule, le-am sters." "De ce?" "Ca sa poti sa ma intrebi tu asta... dupa 20 de ani"

In loc de concluzie: Prin exercitiu de imaginatie de mai sus am vrut sa reflectez asupra rolului imens pe care l-ar putea avea o retea de socializare ca Facebook. Daca Facebook ar rezista pe piata timp de mai multe generatii, cred ca ar putea apropia foarte mult generatiile. I-ar obliga pe parinti sa isi aduca aminte ca si ei au fost tineri si ca vremurile nu s-au schimbat chiar asa de mult. Ar fi misto insa daca Facebook nu te-ar lasa sa stergi pozele...