La cafea cu Amelie

Alergarea este santoasa. Dandu-le de lucru muschilor, mintea isi ia o pauza. Nu alerga insa fara sa faci pauze, pentru ca si mintea mai trebuie sa lucreze.

E primavara in Aix en Provence. Dejan isi bea cafeaua de dimineata, inainte sa plece la cursuri. Cafeneaua e aproape goala. E mult prea dimineata. Ospatarii inca nu si-au intrat in ritm, dar ritmuri lenese au inceput sa se auda de undeva de la bar. Pe strada e agitatie, nu prea multa, dar e. Studenti care se grabesc spre cursuri, batrani care isi plimba cainii, nimic deosebit.

Dejan e singur la masa, doar el si o cafea tare. E tot ce are nevoie acum ca sa se trezeasca. E mult prea dimineata. 

Amelie alearga. O face in fiecare dimineata. Se simte bine cand alearga, efortul fizic ii limpezeste mintea. Le da de lucru muschilor pentru ca mintea sa ia o pauza, asa ii place sa le explice prietenelor ei mai lenese motivul pentru care se trezeste mai devreme, aproape in fiecare zi. Cel mai mult ii place sa alerge pe Cours Mirabeau, cea mai frecventata strada de promendata din Aix.

Obosita, Amelie se aseaza pe o banca. Inca somnoros, Dejan se freaca la ochi. Acum vede in ceata, dar imediat observa ca pe banca de peste drum de cafenea s-a asezat o tipa. Bruneta, cu parul prins in coada, imbracata sport cu shorti si un tricou care i se lipise de pielea transpirata. 

Tacticos, Dejan isi duse din nou ceasca de cafea la gura, fara sa o piarda insa din ochi pe tipa de peste drum.

Amelie profita de mica pauza pentru a face niste extensii. Isi intinde bratele in spate, miscare care ii scoate pieptul in evidenta, iar tricoul usor umed de la transpiratie ii dezvaluie sfarcurile. Dejan simte ceva fierbinte in poala. Din ce in ce mai fierbinte. Dejan sare de pe scaun, precum sare un om care se opareste cu cafea intr-o zona sensibila. 

Amelie aude un zgomot ciudat si isi ridica privirea. De partea cealalta a strazii, pe teresa unei cafenele, vede un tip cu o pata mare maro in zona... aceea. Ospatarul se grabeste sa il ajute pe nefericit incercand sa il stearga. Tipul se fereste speriat de intentia ospatarului. Amelie incepe sa rada. Continua sa urmareasca ce se petrece. Acum incepe sa rada si mai tare. Ospatarul ii aduce tipului care s-a patat cu cafea o punga cu gheata. 

Scena este una comica pentru Amelie, dar pentru Dejan este o tragedie. Cu punga de gheata in poala se uita jenat la tipa de peste drum care a izbucnit intr-un ras necontrolat. Ospatarul incearca sa-i indulceasca amarul aducandu-i o alta cafea, din partea casei. Dejan incearca sa-si fereasca privirea de tipa de peste drum. Acum o sa astepte ca ea sa plece, pentru a fugi acasa sa se schimbe. Dar... stai. Cafeaua... . Dejan tocmai gasise un pretext ca sa o abordeze. Ceru indata nota. 

Amelie se opreste din ras, de teama sa nu fie observata de tipul cu cafeaua, dar inca zambeste pe sub mustati. Se uita la ceas. E tarziu. In mai putin de o ora are primul curs. Se ridica de pe banca, mai arunca o privire zambitoare catre tipul de la cafenea si isi reia alergarea pe drumul inapoi spre casa. 

Dejan o priveste descumpanit cum ea se ridica si pleaca. Ce sa faca? Se uita in jur. Se uita dupa ospatar. Plin de adrenalina dupa cafeaua tare care i-a ajuns si pe pantaloni, Dejan lasa banii pentru cafea pe masa, isi ia mapa cu cursurile si incepe sa alerge. 

E bine sa alergi dimineata. Daca le dai de lucru muschilor, mintea iti devine mai limpede. Un tip in camasa, cu pantalonii patati de cafea, alearga pe Cours Mirabeau. Stilul sau de alergare atrage mai mult decat tinuta privirile trecatorilor. Dejan alearga ca o rata, inca resimtindu-se dupa "cafeaua tare". 

Amelie alearga spre casa. Deodata simte in stanga ei o prezenta. Un alt alergator de dimineata. 

- E placut sa alergi dimineata, nu? Si eu alerg in fiecare dimineata, spune Dejan in alergare.

Amelie se uita la el uimita. Dejan isi dadu seama de penibilitatea ce ii iesea pe gura si ii evita privirea ei pentru un moment. 

- Arret! Arret! Opreste-te! Opreste-te, te rog!. 

Incercand sa isi recapete suflul, Dejan se gandeste ce naiba sa-i zica acum. Se uita la ea si incearca sa-i spuna ceva, dar nu ii iese decat un "Aaaaaa". Amelie zambeste. 

- Esti ok? Am observat adineauri ca ti-ai varsat cafeaua in poala. Cred ca era fierbinte dupa cat de repede se topea gheata :))

Dejan tot nu stia ce sa raspunda. Dar deodata... ii veni.

- De asta am alergat dupa tine. Imi datorezi 1 euro si 80 de centi. 

- Poftim?

- Cafeaua. Am varsat-o din cauza ta. Ma uitam cum te intindeai pe banca de vis-a-vis si nu am bagat de seama ca ceasca nu imi ajunsese la gura inainte sa o inclin.

- :)) Nu am bani la mine. 

- Pai atunci poate... poti sa imi lasi numarul tau de telefon.

- De ce?

- Ca sa imi faci cinste cu o cafea. Ce zici maine dimineata? Acelasi loc.

Amelie se uita la Dejan. Il masura inca o data din cap pana in picioare. Observa din nou pata din zona... aceea. Zambi si intinse mana. Dejan se uita nedumerit.

- Da-mi telefonul tau.

Dejan ii da telefonul. Amelie tasteaza ceva si apoi i-l da inapoi. 

- Deocamdata atat. E mult prea dimineata. Maine la 7 jumate, in acelasi loc. Sa iti schimbi pantalonii :)

Cu aceste cuvinte Amelie isi lua ramas bun de la Dejan si isi continua alergarea. Dejan o privi mut cum se indeparteaza, urmarindu-i miscarile jucause ale feselor in timp ce alerga. Se uita apoi la telefon, dar in loc de numar scrie doar "Amelie".