Midnight Train Porn

Morcheeba - Slow Down

Te doresc si atat! Nu iti refuza dorinta doar pentru ca ai invatat sa te cenzurezi cu sentimente. Nu iti refula pornirile doar pentru ca ti-e frica de dorintele tale.

Lumini in departare si in rest... intuneric. Laurentiu isi priveste in geamul trenului reflexia, intrerupta din cand in cand de luminite ce rasar din intuneric. Deseori se intreaba de unde vin acele luminite, or fi case, or fi masini... Din cauza luminii de pe culoarul trenului, bezna de dincolo de geam pare si mai neagra.

Laurentiu are castile in urechi. Asculta muzica. Vecinii lui de compartiment, un domn si doua doamne trecute de varsta a doua, sunt deja in lumea viselor. Lui Laurentiu nu ii este somn, desi e aproape miezul noptii. Sta cu castile in urechi si priveste in gol pe geamul trenului.

E doar el pe culoar, dar deodata cineva il atinge pe brat. Laurentiu tresare, ca intr-o usoara spieratura. Langa el este o femeie. 

- Imi cer scuze, imi dati voie sa trec?

- Aaa... da, desigur, raspunde Laurentiu facandu-i loc femeii sa treaca, moment in care ii simte parfumul inundandu-i simturile. Un parfum nu foarte puternic, dar suficient de intens ca sa il ameteasca putin.

Laurentiu o priveste cum se indreapta spre toaleta de la capatul culoarului, urmarindu-i formele ce se unduiesc in fluiditatea miscarii.

Dupa cateva minute, femeia se intoarce de la toaleta. Din nou Laurentiu ii da voie se treaca, dar de data asta profita de moment pentru a-si arunca ochii in bustul ei, nu extrem de generos, dar suficient de tentant.

Femeia trece de Laurentiu, dar spre surprinderea lui nu se intoarce in compartiment ci ramane pe culoar, la vreo cinci metri de el.

- OK... ce sa fac acum? se intreaba Laurentiu, urmarind-o cu coada ochiului pe femeia cu care impartea culoarul, dorindu-si sa imparta si noaptea.

Dupa cateva minute de ezitare, Laurentiu se apropie de ea si... trece, mimand faptul ca vrea sa mearga la toaleta, desi toaleta din partea opusa era mult mai aproape de el. Sta cateva minute in fata usii toaletei ca idiotul gandindu-se ce sa faca mai departe.

Se intoarce, dar ea nu mai era acolo. Dezamagit, Laurentiu se indreapta spre locul lui cu gandul sa mearga la culcare. Dupa cativa pasi insa, aude in spatele sau cum usa unui compartiment se deschide. Este ea, a revenit pe culoar.

Laurentiu isi ia inima in dinti si o abordeaza.

- Buna. Imi cer scuze ca te deranjez... (urmeaza o pauza stanjenitoare de cateva secunde) Ma plictisesc. Ai dori sa-mi tii companie la o vorba, asta daca nu doresti sa te intoarci la culcare.

- Buna :) Da, de ce nu. Nici eu nu am somn. Nu prea pot sa dorm in tren.

- Da, nici eu. Unde mergi?

- La Brasov. Tu?

- Eu la Bucuresti. Esti din Brasov?

- Nu, doar imi vizitez sora.

- Aaa... am inteles. 

Dupa mai multe schimburi de replici, despre viata, job, hobby-uri, cei doi devin mai apropiati. Acum nu mai privesc pe geam aproape deloc, ci se privesc in ochi. 

Laurentiu se apropie de ea. Sub pretextul unui compliment referitor la parul ei Laurentiu o atinge usor pe parul care ii curge in plete pana pe spate. Ea nu se da inapoi. Laurentiu se apropie usor privind-o in ochi, iar apoi ochii se inchid intr-un sarut.

Primul sarut este senzual si usor, dar al doilea este unul patimas. Cei doi se saruta violent, ca intr-o lupta a dorintei, in care dominatia alternateaza, iar culoarul trenului devine prea stramt. Cei doi obosesc insa pana la urma, fiindca 'lupta' i-a lasat la propriu fara suflare.

- Vrei sa mergem la mine in compartiment? o intreaba Laurentiu.

- Esti nebun! Nu! 

- Vecinii mei de compartiment dorm dusi.  

- Nu e numai asta. Nu pot! Fiindca te cunosc de prea putin timp si nu simt inca nimic.

- Nu ma doresti? 

- :) Si ce? Asta e de ajuns?

- De ce iti refuzi dorinta si o ineci cu sentimente, cand de fapt chiar si dorinta este un sentiment. Viata e scurta,  timpul ramas pana la Brasov e si mai scurt. Adevarul este ca tot ce avem este masurat in ore, e foarte posibil ca drumurile noastre sa nu se mai intalneasca pe acelasi tren, dupa ce tu cobori din acesta.

- Acum esti si scriitor? :)

- Sunt ce vrei tu. In noaptea asta sunt al tau si fiindca tot ce stim e doar o noapte, doar un tren, eu pot sa fiu ce vrei tu.

Ea il priveste fara sa spuna nimic. El o ia de mana si ea il urmeaza in cele din urma in compartiment. Vecinii de compartiment dorm dusi. Una dintre doamne sforaie usor. 

Cei doi se intind pe patul lui, care din fericire este cel de jos. Fara sa faca zgomot se acopera cu patura si incep sa se atinga. Laurentiu ii sopteste ceva la ureche. Ea nu aude de prima data si il roaga sa repete.

- Cum te cheama? Nu am apucat sa ne prezentam, ii sopteste din nou Laurentiu.

- Ma cheama cum vrei tu, ii raspunde ea zambind, dupa care il saruta si ii desface cureaua de la pantaloni.