Un mall bucurestean. O librarie. O seara de august. Nu e o librarie obisnuita. Are ceva diferit. Cartile sunt asezate pe rafturi, precum parfumurile intr-o parfumerie scumpa. In fond, de ce nu? Fiecare carte are propria mireasma. Cartea e intr-un fel ca un parfum, iti spune povesti si iti trezeste amintiri.
Vlad intra in librarie. Nu vrea sa cumpere o carte, vrea doar sa vada ce a mai aparut. Libraria este pentru cititori, precum IMDB-ul pentru cinefili. Vlad a intrat sa vada niste "trailere". Imediat dupa ce intra, o carte mare, foarte mare, cu o coperta rosie ii atrage atentia. Se apropie si spre surpriza lui da peste o carte celebra: "Cartea rosie" - C.G Jung. Aceasta carte este jurnalul celebrului psihanalist Jung, in care isi nota visele.
Acea carte mare, groasa si rosie eclipsa totul, mai putin o domnisoara care are pe aia mai multe culori decat toate cartile de pe raft. Are niste blugi din piele, cu talie joasa, foarte mulati si o bluza rosie, care din lipsa de material textil nu trecea de limita superioara a cercului ce se cheama "buric". In picioare are niste pantofi cu toc albi, iar mainile ii sunt acoperite de niste manusi dintr-acelea fara degete, cum porti la sala de forta. Geanta ei e mult prea "expresiva" ca sa poate fi descrisa in termeni de culori, la fel si margelele de la gatul ei.
Vlad se intreaba in sinea lui, daca vede bine sau daca nu s-a "trezit" cumva in mijlocul unui vis al lui Jung. Atras insa de culoare, Vlad se apropie usor de domnisoara multicolora si se face interesat de o carte de pe raftul de alaturi. Ceea ce il intriga pe Vlad este ca un astfel de personaj este intr-o librarie si mai mult decat atat ca este si la sectiunea de filosofie.
Prefacandu-se ca rasfoieste o carte, Vlad arunca o privire la cartea pe care o avea in mana ea. "Tinerete fara de tinerete", de Mircea Eliade! O fi atras-o titlul, o fi vazut filmul?, se intreaba Vlad. Se decide ca trebuie cumva sa intre in vorba cu ea, dar cum o abordeze!? Ii vine o idee. Vlad o cheama pe una dintre vanzatoare.
- Nu va suparati, aveti cumva cartea "Tinerete fara de tinerete", de Mircea Eliade?
In acel moment tipa multicolora se uita mirata la Vlad. Vanzatoarea cauta cartea pe raft, dar nu o gaseste.
- O aveam chiar in zona asta, dar cred ca s-au dat toate, spune vanzatoarea.
- OK, multumesc!
Urmeaza un moment de tacere. Vlad asteapta ca ea, multicolora, sa reactioneze. Reactia ei vine in cele din urma:
- Scuza-ma, o am chiar in mana, spune ea.
- Poftim?
- Cartea pe care tu o cauti, adauga ea si ii intinde cartea.
- Ooo! Da, pe asta o cautam. Hmm... dar se pare ca mi-ai luat-o inainte. Voiai sa o cumperi, nu?
- Aaa... da. Imi fac dizertatia pe filosofia lui Mircea Eliade si o cumpar fiindca vreau sa o am si eu acasa, desi o gasesc si la biblioteca.
Expresia lui Vlad se schimba brusc. Acum fata lui parca seamana cu un tablou de Dali. Pe scurt: Vlad ramane tablou si ii pica fata. Pai cum? Ceva nu se leaga. Dizertatie, biblioteca, filosofie? WTF! Toate aceste ganduri trec ca un fulger prin mintea lui Vlad.
- Imi cer scuze, dar sa inteleg ca tu esti la master si iti faci lucrarea de dizertatie pe opera lui Eliade? intreaba Vlad, dupa ce isi revine putin.
- Da, ceva de genu', raspunde ea.
- UAU! exclama stangaci Vlad.
Urmeaza un moment de tacere, destul de lung, in care Vlad se uita pierdut la carte. Momentul este intrerupt insa de vocea ei, care de altfel se exprima intr-o romana foarte corecta si lipsita de inflexiuni dubioase.
- Trebuie sa ti-o iau inapoi. Imi pare rau, dar chiar trebuie sa o cumpar. Poate tu o sa o gasesti la alta librarie.
- Da, desigur, raspunde Vlad inapoindu-i cartea.
Ea zambeste si da sa plece spre caserie. Vlad o opreste.
- Auzi... Uite... Stiu ca o sa para ciudat, dar poti sa imi dai numarul tau de telefon, ca eventual sa te sun dupa ce termini cartea si sa mi-o imprumuti si mie?
Ea se uita mirata, dar amuzata.
- Nu! raspunde ea, dupa care se intoarce si pleaca. Nu face insa mai mult de doi pasi si se opreste.
- De ce vrei numarul meu? Spune sincer!
- OK... uite care ii treaba. Tu nu pari genul care sa studieze filosofie sau literatura si sa mearga la biblioteca. Vreau sa stiu ce e cu tine si de aceea mi-ar placea sa ne mai vedem.
- Esti superficial!
- De ce?
- De ce nu par genul?
- Pentru ca, de fapt, tu pari superficiala!
- Te referi la modul cum ma imbrac. Stiam eu! Vezi... tu esti superficial fiindca judeci dupa aparente.
- Mda... cred ca ai dreptate...
Ea zambeste si ii intinde cartea din nou lui Vlad.
- Ia-o! Eu o sa o gasesc din nou, fiindca eu caut mai adanc.
Dupa aceasta replica, ea se desparte de Vlad cu un zambet si dispare in multimea mall-ului.
Vlad ramane cu cartea in mana. Resemnat, o pune la loc in raft. Nu vrea sa o cumpere, ca doar a mai citit-o, dar ceva cade din carte. Vlad se apleaca si isi da seama ca e o carte de vizita. "Eugenia Apostolache - PR Executive".
0 comments: