Toamna este mult mai interesanta decat vara, este mult mai picturala, mult mai creativa, mult mai melodioasa. Muzica toamnei se aude prin acoperisul din tigla al mansardei. Picaturile de ploaie, acompaniate de vant, creaza o muzica violenta.
Cei circa 20 de oameni din mansarda aud aceasta muzica a naturii in surdina, iar unii dintre ei mai ca nu o aud deloc, din cauza castilor minuscule pe care le au in urechi. Intr-un colt, o masinarie ciudata, ce seamana cu un robot, misca un arcus pe o vioara. Mai exista violonisti umani, in secolul XXIV, bineinteles, dar acest robot este mai ieftin de "angajat" si in plus nu vioara joaca cel mai important rol aici.
K sta pe margine si priveste cele cateva cupluri care danseaza pe podeaua roasa de miile de dansatori ce i-au lasat urme. In seara aceasta, in mansarda, se danseaza TANGO, un dans la fel de vechi precum casa care il gazduieste.
Dansatorii au ritmuri diferite, deoarece danseaza pe melodii diferite...
K inca nu a dansat deloc in aceasta seara, fiindca nu a gasit inca femeia potrivita cu care sa danseze. Dupa cateva minute insa casca lui K incepe sa bipaie. Tocmai i s-a gasit o dansatoare. K incepe sa scaneze incaperea nerabdator. Un ecran generat de o lentila speciala pe care K o poarta ii usureaza munca indicandu-i printr-un cadran rosu femeia in cauza. E caraghios! Este la fel cum ai alege o tinta. De fapt aceasta tehnologie a fost cumva imprumutata din tehnologia militara.
Cei doi, K si femeia cu care urmeaza sa danseze, daca ea va accepta, au aceeasi stare de spirit, acesta fiind principalul criteriu dupa care softul intern al castilor ii conecteaza pe partenerii de dans. Un alt criteriu este nivelul fiecaruia de dans. Din fericire, tehnologia se opreste aici, in acest caz.
K trimite alerta catre "tinta" si asteapta ca ea sa il priveasca. Dupa cateva secunde cele doua priviri se intalnesc. Printr-o inclinare discreta a capului ea accepta, iar el vine sa o ia in primire. Ii intinde mana si se prezinta: "K!". Ea raspunde: "Di!"
Formalitatile fiind incheiate urmeaza dansul, dar inainte de dans este intotdeauna imbratisarea. K se apropie de ea pana cand piepturile lor se ating. Mana lui stanga coboara pana cand ii gaseste mana ei dreapta, iar mana lui dreapta urca pe sub mana ei stanga pana cand ii atinge mijlocul spatelui.
Castile celor doi detecteaza proximitatea, ceea ce declanseaza alegerea melodiei, aceeasi pentru amandoi, dar diferita de melodiile pe care danseaza restul. Singura melodie comuna este ritmul de vioara, de care aminteam mai devreme.
Corpurile celor doi incep sa se miste usor, dar stand pe loc. Este nevoie de cateva secunde pentru ca a lor corpuri sa intre in sincronul atat de necesar tango-ului.
K simte ca cele doua corpuri se misca acum in sincron si decide sa inceapa. Un pas lateral, urmat de doi pasi in fata ai lui. Al doilea pas insa nu este unul hotorat, fiindca e un pas de asteptare. K o asteapta pe Di sa faca cross-ul pe care tocmai i l-a condus.
Cei doi nu danseaza pe Piazzolla, nici pe Villoldo sau Mederos. In castile lor nu se aude muzica compusa de oameni cu ajutorul instrumentelor muzicale. Se aud sunete: cantecul unei pasari exotice, sunetul vantului pe o coasta stancoasa, sunetul valurilor receptate la cativa metri sub apa, sunetul ploii, sunetul soarelui si alte sunete naturale. Sunetele pe care cei doi le aud in casti sunt 100% naturale, dar nu toate apartin naturii exterioare. Sunetele alese de castile celor doi, in functie de starea de spirit pe care o impartaseau, sunt mai ales sunete ale oamenilor: respiratia accelerata a unui alergator, pasi, rasete discrete, oftari, sunetul unui sarut sau gemetele unei femei aflate in pragul extazului.
Toate aceste sunete sunt mixate in asa fel incat acompaniate de vioara sa creeze o muzica pe care cei doi sa poata dansa. Este un nou tip de tango, i se spune "tango organico". Tango organico le permite dansatorilor sa danseze in ritm cu natura lor, intrinseca si extrinseca.
Muzica din castile celor doi si-a marit ritmul treptat si a ajuns la sunete antrenante si uneori chiar putin erotice. K conduce miscari din ce in ce mai rapide si solicitante fizic. Ocho fata, barrida, boleo spate, gancho. Di incepe sa respire din ce in ce mai greu. K simte ca pieptul partenerei lui se extinde si contracta din ce in ce mai des, iar o adiere brusca si ritmata ii mangaie gatul in mod repetat, este expiratia ei.
"Se poate oare mai mult de atat?", se intreaba K. Profitand de o mica pauza in ritm, K face un gest indraznet si poate necugetat. Ii opreste partenerei lui castile, printr-un mic buton situat pe fiecare casca, dupa care face acelasi lucru si cu castile lui. Di il priveste nedumerita si vrea sa il intrebe ce face, dar pana ce Di isi aduna suflul ca sa ii puna intrebarea, K ii spune in soapta la ureche: "Ai incredere! Urmeaza-ma!"
Acum K aude doar vioara, dar mai aude ceva... aude si respiratia partenerei lui. Este oare suficient pentru a putea dansa?
K o strange pe Di intr-o imbratisare mai inchisa si renunta sa o mai conduca. Ii urmareste foarte atent respiratia si cele mai mici miscari ale corpului. Sunetul viorii ii provoaca partenerei lui mici intentii de miscare, care nu se sfarsesc insa in miscare ci doar raman asa... in potentialitate. Rolul lui K este acum sa transforme acest potential in real si ghidat de respiratia ei si de trupul ei o face. Dansul lor nu mai este atat de spectaculos, cu atatea miscari ample si figuri ca inainte, dar este mult mai... real.
Ceea ce se intampla acum cu ei trece de dans si este mai intens poate chiar decat un sarut pasional, desi nu e tocmai permis. Permis? Poate ca nu exista lucruri nepermise in tango si nici formalitati.
In tango, femeia este precum clapele unui pian, cand este "atinsa" in locurile potrivite se naste dansul, dar barbatul nu este pianistul ci doar cutia de rezonanta care are grija sa imblanzeasca sunetul clapelor sau sa il elibereze. Pianistul este muzica.
Di este condusa acum de muzica, iar K o urmareste, o imblanzeste si o elibereaza.
0 comments: