Alergarea este santoasa. Dandu-le de lucru muschilor, mintea isi ia o pauza. Nu alerga insa fara sa faci pauze, pentru ca si mintea mai trebuie sa lucreze.
E primavara in Aix en Provence. Dejan isi bea cafeaua de dimineata, inainte sa plece la cursuri. Cafeneaua e aproape goala. E mult prea dimineata. Ospatarii inca nu si-au intrat in ritm, dar
ritmuri lenese au inceput sa se auda de undeva de la bar. Pe strada e agitatie, nu prea multa, dar e. Studenti care se grabesc spre cursuri, batrani care isi plimba cainii, nimic deosebit.
Dejan e singur la masa, doar el si o cafea tare. E tot ce are nevoie acum ca sa se trezeasca. E mult prea dimineata.
Amelie alearga. O face in fiecare dimineata. Se simte bine cand alearga, efortul fizic ii limpezeste mintea. Le da de lucru muschilor pentru ca mintea sa ia o pauza, asa ii place sa le explice prietenelor ei mai lenese motivul pentru care se trezeste mai devreme, aproape in fiecare zi. Cel mai mult ii place sa alerge pe Cours Mirabeau, cea mai frecventata strada de promendata din Aix.
Obosita, Amelie se aseaza pe o banca. Inca somnoros, Dejan se freaca la ochi. Acum vede in ceata, dar imediat observa ca pe banca de peste drum de cafenea s-a asezat o tipa. Bruneta, cu parul prins in coada, imbracata sport cu shorti si un tricou care i se lipise de pielea transpirata.
Tacticos, Dejan isi duse din nou ceasca de cafea la gura, fara sa o piarda insa din ochi pe tipa de peste drum.
Amelie profita de mica pauza pentru a face niste extensii. Isi intinde bratele in spate, miscare care ii scoate pieptul in evidenta, iar tricoul usor umed de la transpiratie ii dezvaluie sfarcurile. Dejan simte ceva fierbinte in poala. Din ce in ce mai fierbinte. Dejan sare de pe scaun, precum sare un om care se opareste cu cafea intr-o zona sensibila.
