Stricătorii de prohod a lui Păunescu

Moartea lui Adrian Păunescu m-a făcut să închid televizorul pentru trei zile, cât a durat prohodul lui mediatic cu bocitoare şi funeral crashers, sau pe româneşte stricători de prohod. Moartea lui Adrian Păunescu reprezintă o reală pierdere pentru creaţia din România. Televiziunile au reuşit însă din nou să transforme moartea în spectacol şi bocetele în audienţă.

Suntem atât de proşti! Am ajuns pe Lună, am inventat televiziunea, internetul, am construit tuneluri pe sub mări şi telescoape ce văd cu miliarde de ani în trecut. Cu toate acestea am rămas la fel de proşti ca atunci când am apărut ca specie. Când vine vorba de moarte şi sânge sărim cu toţii să ne luăm bilete la circ, uitând chiar şi de pâine.

Câţi şi-au adus aminte de Adrian Păunescu cu câteva zile înainte de a fi internat. Câţi i-au citit poeziile înainte de a muri? Toţi artiştii sunt mai valoroşi morţi decât vii. De ce? Deoarece în timpul vieţii valoarea unui om este relativă, dar după ce moare devine absolută.

Despre Adrian Păunescu – omul nu ştiu aproape nimic, fiindcă ştiu totul, tot ce s-a spus despre el şi încă se mai spune...

citeşte editorialul integral