HOME  |  Cine sunt eu  |  Povesti  |  Povesti video  |  Filosofie  |  Poezie  |  Povesti SF |  Replici filme

Dec 5, 2012

Trebuie să ne iubim ţara sau doar trebuie să ne iubim?

Trebuie să imi iubesc ţara? Măcar de 1 decembrie ar răspunde unii care şi-au scos steagurile de la naftalină şi le-au fluturat prin oraş. Dar chiar trebuie să ne iubim ţara? Chiar trebuie să ne punem mâna la inimă când ascultăm imnul? Chiar trebuie să ne simţim datori faţă de patrie?


Aceste întrebări deranjează şi reprezintă poate o trădare supremă pentru cei care sunt patrioţi fanatici şi care se pot mândri doar cu faptul că au rămas în ţară, dar trebuie puse, măcar de Ziua Naţională.

Viaţa unui om este dictată de o serie de sentimente: ură, frică, dispreţ, laşitate, indiferenţă, curaj, iubire etc. Patriotismul l-am putea integra la sentimentul de iubire. Este însă patriotismul un sentiment pur? Nu. Nu este. De ce? Pentru că este un sentiment educat. 

Suntem educaţi să fim patrioţi. Dacă nu am primi această educaţie, nu am deveni niciodată patrioţi. Singurele sentimentele pure sunt cele care vin din natura umană: iubirea faţă de o altă persoană (sexuală sau nu), dorul de casă, empatia ş.a. Tot ceea ce ne face umani. 

Patriotismul nu are cum să fie un sentiment pur deoarece nu este un sentiment primar. Statul nu exista atunci când omul a început să aibă raţiune şi sentimente. 

Şi atunci ce este patriotismul pentru cei care spun în mod sincer că îl simt? Este iubirea faţă de neam, sau iubirea faţă de neamuri: tată, mamă, fiu? Cei care au murit în războaie au murit pentru un ideal, pentru un concept abstract precum e statul, sau au murit pentru a-şi proteja propria casă şi familie?

În opinia mea, nu este nevoie să fii patriot pentru a fi un om demn, un om cu identitate. Identitatea ta este ceea ce faci şi gândeşti şi prin urmare identitatea ta nu are ţară. Cred că mai important decât să spunem că ne iubim ţara şi să fie o minciună pe care şi noi să o credem este să ne iubim unii pe alţii, sincer şi în cantităţi mari.