Regele Solomon îşi schimbă coroana pentru a păstra regatul

Vă mai aduceţi aminte de pilda „Judecata lui Solomon”? Un alt Solomon autohton, fostul primar-puşcăriaş al Craiovei, Antonie Solomon, este protagonistul ultimului transfer din Liga I a politicii româneşti. Antonie Solomon a anunţat, luni, că va candida la viitoarele alegeri pentru Primăria Craiovei din partea UNPR.

Acest anunţ este oarecum surprinzător deoarece nu se ştia dacă Antonie Solomon şi-a dat sau nu demisia din PDL. Se pare că este vorba despre un transfer. PDL-ul se leapădă de Solomon şi i-l cedează UNPR-ului.

Este posibil ca Antonie Solomon să fi fost constrâns de PDL să-şi schimbe coroana cu una cu mai puţine karate, cea a UNPR-ului. De ce?

Acest transfer este în avantajul ambelor partide. UNPR-ul primeşte în dar un nesperat rege cu tot cu regat şi astfel îşi consolidează şansele de reuşită la viitoarele alegeri locale...

citește editorialul integral

România, ţara copiilor şoferi

La câţiva kilometri de la ieşirea din oraşul Baia Mare, în direcţia Ţara Lăpuşului, dai de un pod şi de o plăcuţă indicând spre stânga „Dumbrăviţa”. Dumbrăviţa este o comună marmureşeană obişnuită, aşezată între dealuri şi cu vedere spre piscurile muntoase acoperite cu zăpadă uneori până târziu primăvara. Aici trebuie să reduci mult viteza, nu numai datorită drumului îngust care şerpuieşte în curbe periculoase printre casele ţăranilor, dar şi datorită faptului că ai toate şansele să dai de tractoare sau chiar de maşini conduse de copii şoferi, ştiţi voi... ăia mici, fără cabină.

Unii dintre aceşti şoferi precoce abia ajung cu picioarele la pedale şi au nevoie de perniţe sub fund ca să vadă peste volan. Traficul juvenil nu îl găsim doar în comuna Dumbrăviţa. Este o realitate cotidiană din multe comune şi sate din România. Chiar în ziua în care scriu aceste rânduri, un copil de 14 ani dintr-o comună ilfoveană a lovit cu maşina o căruţă.

Copiii de la ţară devin şoferi de mici în special din nevoie. Părinţii lor îi folosesc la muncile câmpului şi fiindcă agricultura românească de subzistenţă s-a tehnologizat îi urcă la volanul tractorului. De la volanul tractorului până la volanul maşinii e cale scurtă.

Dacă îi întrebi pe părinţi cum pot să îşi lase odrasele să conducă pe drumuri publice, aceştia răspund...

citeste editorialul integral

USL nu a câștigat alegerile în Baia Mare

Crin Antonescu și Victor Ponta au ieșit, luni, împreună, la o conferință de presă ca să își anunțe prima victorie importantă la alegerile locale, în Baia Mare. Această victorie a aparținut însă unui candidat care a demisionat din PSD și a fost dat pe urmă afară din PNL, pentru neascultare.

Candidatul USL Cătălin Cherecheș, noul primar al orașului Baia Mare, este și unul dintre cei mai mari traseiști politici ai momentului. Ales în 2008 deputat sub culorile PSD, Cătălin Cherecheș a demisionat în februarie 2010 din acest partid. După numai 3 luni de independență, Cătălin Cherecheș a devenit din social-democrat convins liberal, trecând la PNL în mai 2010, partid din care a fost dat pe urmă afară în septembrie 2010.

Evident că majoritatea votanților din Baia Mare nu știau toate aceste detalii, dar în fond chiar dacă le știau rezultatul votului nu ar fi fost influențat în mod decisiv. La nivelul primăriilor de orașe alegerile nu sunt câștigate de partide ci de personalități. Motorul de vot al partidelor nu prea dă randament în orașele mari, fiindcă și electoratul...

citește editorialul integral

Michael Jackson vs. Tălmăceanu

Încă de la cel de-al doilea război mondial românii i-au aşteptat ca pe nişte salvatori, care să-i elibereze politic, economic şi să le elibereze mintea. Americanii, că despre ei este vorba, s-au lăsat însă aşteptaţi preţ de vreo 50 de ani, dar când au venit au adus de toate. L-au adus pe Michael Jackson, J.R, Coca Cola, McDonald's şi în cele din urmă a venit şi NATO. Românii, însetaţi după cultura americană, au început să-i imite pe aceştia şi aşa au apărut Dallas-ul de la Slobozia, shaorma, comerţul cu blugi şi... Edmond Tălmăceanu.

Ne-a ieşit după cum rezultă din exemplele de mai sus un fel de imitaţie de piele, coperta seamănă, dar conţinut diferă aproape în totalitate, la fel ca dansul lui Tălmăceanu. Întreg sistemul românesc este alcătuit dintr-un şir de imitaţii nereuşite ale altor sub-sisteme străine, un puzzle cu piese care nu se potrivesc. România s-a comparat tot timpul cu SUA, atât de la înălţimea tronului de la Cotroceni cât şi de pe banca răzemată de gard de pe uliţa satului.

Evident, România şi SUA nu pot fi comparate, nu numai din punct de vedere economic, cât şi politic, administrativ şi mai ales cultural. Am fi putut însă să încercăm să-i imităm mai bine pe americani la capitolul valori şi principii.

SUA este departe de a fi un model de societate: rata criminalităţii foarte ridicată, nivel de cultură şi educaţie scăzut şi multe alte găuri negre. Americanii au însă o calitate care a fost esenţială pentru dezvoltarea lor: se lasă conduşi de elită.

Discuţia despre elite este una mult prea lungă pentru a putea fi acoperită în acest scurt text, dar poate fi esenţializată printr-o serie de comparaţii.

citeşte editorialul integral

Suntem luptători sau nesimţiţi?

„Suntem tari, suntem aici de 2000 de ani”, o replică pe care o aud adesea, deşi mult mai rar în ultima vreme, din gura concetăţenilor cu care interacţionez. Este adevărat, suntem aici, în spaţiul carpato-danubiano-pontic, de 2000 de ani. Am rezistat însă , la intersecţia imperiilor, prin compromisuri. Nici nu se putea altfel, dar majoritatea compromisurilor au fost făcute cu onoare, spune istoria. ONOAREA este însă, de ceva vreme, un principiu pe cale de dispariţie în mentalul românilor, fiind înlocuit cu VALOAREA.

De la demisionez în cinci minute, la Năstase, Voicu, Ridzi, Păsat am ajuns acum prin cazul Severin să dovedim şi Europei întregi că demisia de onoare este o sintagmă străină politicii româneşti.

Fostul preşedinte german, Horst Koehler, demisiona în urmă cu mai bine de 6 luni din cauza unei nefericite scăpări de sinceritate, recunoscând în mod indirect că Germania are interese comerciale în Afganistan. În scandalul recent din Parlamentul European, cei doi „colegi de suferinţă” ai lui Severin, austriacul de dreapta Ernst Strasser şi slovenul de stânga Zoran Thaler şi-au dat demisia din PE imediat după izbucnirea scandalului. Adrian Severin a preferat să rămână. S-a mulţumit şi cu locul „de seamă” din ultimul rând, între europarlamentarii Corneliu Vadim Tudor şi George Becali, loc care i-a revenit de drept după ce a fost exclus din grupul socialiştilor europeni.

De ce nu demisionează la fel de uşor politicienii români ca cei străini? Poate că politicienii români sunt nişte luptători, care nu renunţă niciodată, care nu cedează fără să lupte până la capăt. Dacă ar fi aşa, atunci demnitarii români ar fi de lăudat, numai că demisia de onoare nu înseamnă nicidecum să renunţi la luptă ci înseamnă să îţi recunoşti vina, chiar şi numai vina de a fi implicat într-un scandal.

Scandalul are toleranţă 0 în Parlamentul European, pe când în Parlamentul din Casa Poporului scandalul este pe ordinea de zi. Lipsa de onoare a lui Severin şi a altor demnitari români aflaţi în aceeaşi situaţie face un mare rău României.

Problema cea mai mare este că...

citeşte editorialul integral

Viaţa unui român - 1000 de euro, demisia lui Boc - nepreţuită

Emil Boc a faultat din nou poporul român, dar nu va primi nici de această dată roşu. "Nu se pot face acte de caritate pe bani publici. Trebuie să existe un echilibru atunci când este vorba de utilizarea banului public", a spus Emil Boc comentând despre taxa percepută cetăţenilor români stabiliţi în Japonia pentru a se întoarce acasă cu avionul Tarom plecat în misiune umanitară. Românii din Japonia au nivel de trai bun, îşi permit să plătească biletul, l-a completat ministrul de externe, Teodor Baconschi.

Declaraţiile de mai sus nu ar avea nevoie de nici un fel de comentariu, ele pot fi urmate doar de demisia celor doi demnitari, asta într-o societate europeană condusă de principii corecte. Cum demisia nu a venit din partea niciunuia dintre cei doi, tot ce ne-a rămas este să comentăm, ca de obicei. Să comentăm aşadar!

Să începem cu lucrurile care nu pot fi interpretabile. Să începem cu Constituţia. Articolul 17 din Constituţia României spune clar: „Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.” În cazul Japonia, statul român nu a fost protector ci a acţionat ca un agent de turism care, în bunătatea şi solidaritatea sa, le-a oferit cetăţenilor români discount pentru a le salva viaţa.

Teodor Baconschi a explicat că situaţia din Japonia nu prezintă un pericol iminent pentru viaţa românilor de acolo, aşa cum s-a întâmplat în Libia, deşi arhipeleagul nipon este în faţa unui dezastru nuclear. Domnul ministru are însă dreptate, radiaţiile nucleare nu te ucid pe loc ca glonţul, ci încet, dar sigur.

Ciudat este însă că...

citeşte editorialul complet

Avem nevoie de mai multă nuditate

PSD a dovedit recent că are potenţial, dar a venit apoi Ponta şi a stricat totul. La sfârşitul săptămânii trecute, Playboy a publicat un pictorial nud cu Roxana Golban, o tânără pesedistă din Timiş. Balerină de profesie, Roxana Golban, a demonstrat că mai există şi politicieni talentaţi, nonconformism şi frumuseţe în PSD. La scurt timp după publicarea acestui pictorial, Ponta a dat o declaraţie de presă prin care a trimis-o pe tânăra social-democrată la dracu'... în PDL, lăsând să se înţeleagă că o balerină care pozează nud artistic nu are loc în neprihănitul PSD.

Evident că această reacţie sau o reacţie similară ar fi avut-o orice lider de partid, nu numai Victor Ponta, deoarece toţi politicienii când vine vorba de biserică şi sex se dau habotnici şi neprihăniţi, aproape virgini.

Vina nu este numai a lor. Vina este în mare măsură şi a noastră. Noi ne modelăm propriii politicieni, sau mai bine zis ei se modelează după chipul şi asemănarea noastră. Dacă în Grecia antică nu era mare lucru dacă un politician recunoştea că îi place să o facă în trei şi câteoadă şi cu bărbaţi...

citeşte editorialul integral

Politicienii romani pe Facebook

In urma cu cateva zile am scris un material pe Impactnews.ro despre conturile parlamentarilor de pe Facebook. Am centralizat toate conturile existente. In urma analizei a rezultat ca cel mai popular este Crin Antonescu cu peste 16 mii de fani, urmat de Elena Udrea cu peste 9 mii de fani.

Am facut si o mica analiza despre cum poate influenta Facebook-ul relatia dintre politician si electorat, ajutat de politologul Antonio Momoc.

Analiza completa si lista conturilor de pe facebook ale parlamentarilor o puteti gasi aici.

Basescu intra in precautie cu FMI impotriva USL

„Am reușit! Economia s-a stabilizat” a fost mesajul principal al preşedintelui Traian Băsescu de duminică când a anunţat că România nu mai are nevoie de ultima tranşă de la FMI, pivniţele BNR-ului fiind pline până la refuz. Traian Băsescu a mai transmis însă indirect un mesaj de victorie important: Am reuşit! Am găsit o armă electorală împotriva USL – acordul de precauţie cu FMI.

Acordul de precauţie pentru care Traian Băsescu a insistat atât de mult are un dublu rol: precauţie economică şi precauţie electorală. Prin acest acord de precauţie Traian Băsescu şi PDL vor încerca să contracareze valul de promisiuni electorale ale Uniunii Social Liberale, cel mai probabil, singura formaţiune ce va mai avea un strop de credibilitate în faţa electoratului la alegerile din 2012.

Strategia este simplă. Cei de la PDL nu mai au nici o şansă să mizeze pe promisiuni electorale nefondate, deoarece în condiţiile actuale nici măcar nucleul greu al partidului nu îi va mai crede şi prin urmare vor lupta să-i decredibilizeze pe cei de la USL. Astfel, PDL-ul se va afişa ca partidul realist, iar pe cei de la USL vor încerca să-i dovedească ca fiind mincinoşi arătând cu degetul spre Monitorul Oficial, acolo unde Traian Băsescu a declarat triumfător că va fi afişat acordul de precauţie cu FMI.

PDL-ul mai are o armă la îndemână – modificarea legii electorale...

citeste editorialul integral

Vanghelie si axa Washington-Londra-sectorul 5

Vizita lui Marian Vanghelie la Washington este un moment istoric, fiind primul oficial român ales de popor care efectuează o vizită oficială în capitala SUA, de la începutul administraţiei Obama. Astfel, primarul sectorului 5 i-a luat-o înainte preşedintelui Traian Băsescu.

Desigur, nu putem compara vizita unui primar de sector cu cea a unui preşedinte de ţară, dar oricum am interpreta vizita lui Vanghelie la Washington, concluzia este aceeaşi: Vanghelie a ajuns departe!

În ciuda imaginii sale, Marian Vanghelie este, în prezent, unul dintre cei mai inteligenţi oameni politici din România. Marian Vanghelie a mutat, aproape întotdeauna, corect pe tabla de şah a politicii româneşti, în pofida profilului său de jucător de table.

citeşte editorialul complet

2011, anul ieşirii din UE

In seara de Revelion, la trecerea din 2006 în 2007, Traian Băsescu le ura românilor bun venit în Uniunea Europeană. În urmă cu un an, tot de Revelion, acelaşi Traian Băsescu le promitea românilor că 2010 va fi anul în care ţara va ieşi din criză. În 2011, Traian Băsescu ar fi trebuit să apară pe scenă, chiar şi neinvitat, şi să ne spună că România trebuie să iasă din UE.

De ce trebuie România să iasă din UE? Fiindcă de când am aderat autorităţile române au operat doar schimbări tehnice şi nu de fond. Au schimbat formulare, au modificat pe ici pe colo articole de legi fără efecte majore şi au înfiinţat instituţii pe care le-au desfiinţat ulterior tocmai fiindcă acestea începuseră să lucreze pe fond şi nu numai de formă, un exemplu în acest sens fiind ANI. Corupţia însă a rămas, sistemul clientelar s-a întărit, termenele date proceselor din justiţie s-au prelungit, iar peticele de autostrăzi leagă doar şantiere.

Ultimul eşec al României, refuzul Franţei şi Germaniei de a ne primi în spaţiul Schengen, se datorează tocmai acestei diferenţe esenţiale între formă şi fond. România a luat poziţie faţă de acest refuz, argumentând, prin preşedintele Băsescu, că a îndeplinit condiţiile tehnice, iar cele...

citeşte editorialul integral

Politicienii fac mai mult rău când tac, decât atunci când spun prostii

Guvernul pare a fi în România o zonă crepusculară, unde odată ajunşi politicieni muţesc. În ultima vreme, de fiecare dată când se iau decizii importante în Guvern miniştrii intră în silenzio stampa, aşa cum s-a întâmplat şi la ultima piesă jucată pe tema concediului maternal.

Să luăm exemplul ministrului Gheorghe Ialomiţianu. Pe vremea când era un simplu deputat PDL de Braşov, Gheorghe Ialomiţeanu se bătea pe TV mai ceva ca Alin Popovici acum. Odată ajuns ministru, Gheorghe Ialomiţianu a devenit taciturn şi foarte discret. Toţi politicienii din România, de altfel, în momentul în care ajung în scaunul ministerial devin scumpi la vorbă. Puterea îi transformă pe unii din oameni disperaţi după declaraţii de presă în oameni care nu mai răspund la telefon jurnaliştilor.

Scriam în comentariul precedent, „Politica specialiştilor”, că specialiştii sunt cei care guvernează ţara şi nu politicienii. Politicienii au însă un rol extrem de important şi anume acela de interfaţă între specialişti şi popor. Politicienii au rolul de a-şi asuma, garanta şi explica politica iniţiată de specialişti publicului larg, adică celor care i-au votat.

Deşi în sociologie se spune că şi tăcerea este o formă de comunicare, este...

citeste editorialul integral

Politica fără politicieni

Cine conduce lumea? Răspunsul la această întrebare nu este nici Obama, nici Putin, nici Hu (preşedintele Chinei), nici toţi împreună. Lumea este condusă întotdeauna din umbră. Deşi sună a teorie conspiraţionistă, acest fapt este o realitate uşor de probat. Dar România? Cine conduce România?

Şefii de stat, şefii de guverne, politicienii în general sunt doar nişte clovni a căror principală misiune este să fie populari şi să fie folosiţi de cei din umbra lor pentru a promova o anumită politică. Politicienii reprezintă de fapt doar interfaţa Puterii.

Strategiile şi deciziile în guvernarea unei ţări sunt luate de oameni ale căror feţe le vedem extrem de rar la televizor sau chiar deloc şi care se numesc generic „specialişti”. Specialiştii iau diverse forme: consilier, secretar de stat, subsecretar de stat şi alte funcţii mai mici.

În aceste condiţii ne-am putea pune întrebarea de ce mai avem nevoie de politicieni. Am putea alege direct specialiştii şi astfel am elimina un intermediar destul de costisitor. Nu putem alege direct specialiştii, fiindcă atunci ar deveni politicieni.

Politicienii sunt aşadar extrem de importanţi pentru că sunt în acelaşi timp instrumentele, dar şi garanţii decizilor luate de specialişti. Grosso modo, sistemul politic democratic funcţioneză în felul următor: cetăţenii aleg politicienii, iar politicienii aleg specialiştii.

Cel puţin aşa ar trebui să funcţioneze, dar democraţia este scumpă şi lucrurile se complică.

citeşte editorialul complet

Femeile din politică, condamnate să nu stea deasupra

Elena Udrea a devenit oficial acum două zile al doilea om în PDL, al doilea om după Băsescu, nu după Boc. Elena Udrea are însă şanse minime să fie deasupra lui Băsescu... politic vorbind, evident. De ce? Pentru că femeile din politica românească sunt condamnate să fie dedesupt, cel puţin în viitor apropiat.

În lume, femeile au evoluat mult profesional de când şi-au câştigat dreptul de vot, în urmă cu un secol. În politică însă evoluţia lor a luat avânt de puţin timp şi de aceea femeile sunt încă rare în politica de top a lumii. Un studiu din 2009, realizat de Uniunea Inter-parlamentară, relevă însă un fapt inedit. Pe primul loc în topul ţărilor cu cea mai bună reprezentare a femeilor în politică este Ruanda, unde dintre cei 80 de parlamentari, 45 sunt femei, adică 53%. Ruanda, este de altfel, şi singura ţară din lume unde femeile din politică sunt mai multe decât bărbaţii, potrivit aceluiaşi studiu.

În România, femeile pornesc cu un dezavantaj mare atât în politică cât şi în aproape orice alt domeniu. Prejudecăţile şi nu de puţine ori şi realităţile ce le susţin le îngreunează mult drumul spre vârf. Femeile sunt percepute în România mai mult ca o anexă a bărbatului, iar cel mai "elogiator" post pe care pot să îl ocupe este cel de administrator al familiei.

Modelul femeii casnice deţine încă monopolul în cocepţia românului de rând, iar un exemplu în acest sens este chiar prima doamnă a ţării, Maria Băsescu, singurul membru al familiei prezidenţiale care încă se bucură de simpatia poporului. Poporul o simpatizează însă tocmai fiindcă nu iese cu nimic în evidenţă şi joacă perfect rolul femeii casnice.

În momentul în care o femeie din politica românească iese în evidenţă prin atitudine, ambiţie şi iniţiativă este în cel mai fericit caz nebăgată în seamă.

citeşte editorialul integral

Ce mai seamănă Jeffrey Franks cu Băsescu!

Cu toate că şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, vorbeşte mai bine limba română decât Traian Băsescu limba engleză, iar cei doi fac parte din culturi diferite, unul gândind în dolari, iar celălalt în mărci şi lei, în unele privinţe Franks şi Băsescu sunt ca două picături de apă.

Cum aşa? Păi să le luăm pe rând. Prima asemănare. Jeffrey Franks vine din când în când în România şi îl trage la răspundere pe Emil Boc, spunându-i ce trebuie să facă şi uneori chiar şi cum trebuie facă. Traian Băsescu este şeful direct a lui Emil Boc şi face ce face orice şef.

A doua asemănare. Jeffrey Franks este omul care atunci când politicienii din Guvernul Boc alunecă spre panta populismului, vrând să mărească salariul minim sau să scadă taxele, vine şi le spune: Mă doare în cot de şansele voastre de a mai ajunge vreodată în Parlament. Faceţi cum zic eu!

Traian Băsescu le dă cu populismul în cap “subalternilor”, având convingerea că soluţiile lui de reformare a statului sunt singurele care vor salva atât ţara cât şi partidul. Pe lângă asta, cred că Băsescu nu poate să conceapă că există sau se va naşte alt om politic în PDL care să se ridice la nivelul lui şi prin urmare să merite scaunul prezidenţial. Din acest motiv, Băsescu ar putea chiar să creadă că un PDL post-Băsescu nu are sens.

A treia asemnănare între Jeffrey Franks şi Traian Băsescu am descoperit-o astăzi...

citeşte editorialul integral

Cenzura nu are moţiune

Suntem mai uniţi ca niciodată, dar nouă... nouă ni e frică de trădare, par a spune cei de la conducerea PDL care au dat ordin ca la moţiunea de cenzură toţi membrii de partid să se abţină de la vot, pentru că, nu-i aşa, dacă vot nu e, nici trădarea nu poate să fie.

Frica de trădare în rândul pedeliştilor este oarecum de înţeles având în vedere că trădarea este unul dintre numitorii comuni ai politicii româneşti şi nu numai de acum. Istoria noastră este presărată cu trădări. PDL-ului nu îi este frică că moţiunea ar putea trece, ci că ar putea exista din nou parlamentari PDL care vor vota pentru moţiune.

Ceea ce face PDL la moţiunea de cenzură şi când spun PDL mă refer la o mână de oameni care conduc destinele partidului se numeşte cenzură. Conducerea PDL îşi cenzurează propriii membri , punându-le mâna de lemn în ghips. UNPR-ul şi UDMR-ul au urmat exemplul PDL-ului de a se abţine de la vot, dar având alte motivaţii, mai mult electorale, cel puţin în ceea ce priveşte UDMR-ul.

Este adevărat că mâna de lemn a pedeliştilor nu este capabilă nici să voteze corect fără un deget bine ţintit, cu atât mai mult să ştie şi ce este bine pentru ţară. De fapt, un singur om ştie ce este bine pentru ţară şi nu neapărat pentru popor, diferenţă semantică pe care a ţinut să o evidenţieze chiar el – Traian Băsescu, conducătorul nostru mult iubit. Vă amintiţi de această sintagmă? Eu nu, fiindcă aveam trei ani când a dispărut, dar pesemne că începe să reapară sub un alt context.

Traian Băsescu are dreptate când face distincţia între binele ţării şi dorinţa poporului. Poporul habar nu are ce este bine pentru el. Inteligenţa nu este numitorul comun al maselor. Acesta este un fapt demonstra...

citeşte editorialul integral

Suntem niste figuranti?

Trăim într-o societate în care simularea a înlocuit acţiunea, aparenţa a înlocuit esenţa, iar calitatea este cârpită cu pitoreasca superficialitate. Preşedintele mimează dialogul, premierul mimează şefia Guvernului, sindicaliştii mimează protestul, iar o bună parte din funcţionarii publici şi alţi angajaţi ai statului mimează munca.

Suntem o ţară de mâna a doua? Nici măcar atât. România nu ar fi primită nici măcar într-un Second Hand, deoarece produsele SH sunt utilizabile, pe când România nu mai funcţionează de mult. Instituţiile statului, cele rămase funcţionale, merg din inerţie.

Cauzele acestei disfuncţionalităţi sunt multe, dar au o origine comună – sistemul politic ambiguu. Sistemul politic românesc, care conform teoriei este unul semi-prezidenţial puternic parlamentarizat, este, după cum se observă şi din denumire, o struţo-cămilă din care nimeni nu mai înţelege nimic, nici măcar cei care fac parte din el.

Preşedintele are atribuţii ce se încalecă uneori cu atribuţiile premierului, Parlamentul este pus din când în când să joace rolul justiţiei, iar justiţia, în speţă Curtea Constituţională, este folosită din ce în ce mai des ca al doilea Parlament. Românii îşi aleg parlamentarii uninominal, dar intră în Parlament cel de pe locul trei şi îşi aleg preşedintele crezând că are atribuţii de prim-ministru.

Soluţia la această situaţie trebuie să fie una radicală, dar care? Monarhia ar fi...

citeste editorialul integral

Visele umede ale politicienilor

Antonescu visează la Iohannis, Ponta visează la... Ponta, iar Băsescu visează la o dinastie Boc în fruntea Guvernului, mai ceva ca dinastia Ming, aşa se prezintă în acest moment situaţia politică din România. Din păcate nu este un vis urât ci o parte a realităţii dure care îi împiedică pe români până şi să viseze la o schimbare în bine.

Crin Antonescu şi-ar dori să reînvie proiectul Iohannis, după cum a lăsat să se înţeleagă în urma ultimelor întâlniri pe care le-a avut cu Victor Ponta. Deocamdată însă, liderul PNL trebuie să-şi convingă chiar proprii colegi că proiectul Iohannis este încă viabil.

Victor Ponta şi-ar dori ca în eventualitatea unei preluări a guvernării, funcţia de prim-ministru să revină PSD-ului, ba chiar lui. Varianta Ponta – premier este susţinută chiar de Adrian Năstase, mentorul actualului preşedinte al PSD.

În spatele dorinţei unor membri PSD ca Victor Ponta să devină premier se ascund şi intenţii mai puţin altruiste. Unii lideri PSD ar dori ca Ponta să preia conducerea unui guvern pentru a-l sacrifica pe altarul crizei şi a-i lua puterea în partid.

Traian Băsescu doreşte în continuare...

citeşte editorialul integral

Ba treci la coada!

Ce vrea PSD daca trece motiunea?

După ce PSD a exclus o intrare la guvernare în lipsa unor alegeri anticipate, întâlnirea din Deltă i-a făcut pe liderii social-democraţi să schimbe cu 180 de grade macazul. Aerul curat din Deltă le-a stârnit pofta guvernării.

Deocamdată însă pesediştii vor doar o guvernare de serviciu, menită nu să scoată ţara din criză ci să pregătească alegerile, aşa cum ştiu partidele din România cel mai bine să o facă. Chiar secretarul PSD, Liviu Dragnea, a recunoscut că social-democraţii au început să se teamă de situaţia în care Guvernul Boc ar organiza anticipatele. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, este posibil ca sistemul pedelist de furat voturi să fie din nou mai bun decât cel pesedist, spre nemulţumirea lui Ponta.

Cu sau fără PDL la frâiele Ministerului de Interne, minister ce organizează alegerile, PSD ar câştiga detaşat un eventual tur de alegeri anticipate, după cum arată sondajele. Diferenţa de procente dintre PSD şi PDL este în acest moment foarte mare şi, în fond, “nu pot ei fura, cât puteţi voi vota”.

Totuşi pesediştii şi-ar dori să organizeze alegerile pentru...

citeşte editorialul integral