Operatie muzicala pe creier

Scena era atat de luminoasa! Atat de multe viori, trompete si alte instrumente ce sclipeau si generau o reflexie orbitoare si obositoare. Muzica parca avea aceleasi ritmuri si era atat de anosta fara versuri. Scaunul era rece si incomfortabil, avea prea putina captuseala si aproape ca-i simteai scheletul metalic. Toate aceste lucruri treceau prin mintea lui Rajed, care era acum obligat sa petreaca urmatoarea ora la acest concert.

Rajed este un om simplu. Are 35 de ani, o sotie, 3 copii si un atelier de vopsitorie, o meserie ce disparuse la un moment dat, dar moda artizanatului a revenit. Oamenilor le placea sa detina lucruri facute manual de alti oameni, chiar si acum dupa mai bine de un mileniu de la revolutia industriala.

Rajed nu lucra insa tocmai manual. Fiindca vopsitoriile raspandeau un miros toxic au fost mutate in afara oraselor, in zonele industriale, care practic erau niste orase unde locuiau doar masini, roboti si supercalculatoare. Oamenii nu intrau aproape niciodata in aceste zone. Rajed controla de la distanta un robot care ii imita miscarile. Era cea mai apropiata forma de lucru manual, care exista acum, in anul 2989.

Muzica de pe scena atinge un ritm mai alert, iar Rajed simte cum vibratiile ii patrund intregul corp si il energizeaza. Avea o senzatie ciudata, il cuprinsese un sentiment de furie si voia sa scape, sa evadeze, sa urce pe scena si sa il ia la bataie pe dirijor doar din simplu motiv ca face pe seful si apoi sa treaca la instrumentisti pentru ca se lasa dirijati. In ciuda acestor porniri, Rajed nu se misca de pe scaun fiindca nu putea. In mod straniu, muzica ii paralizate corpul, il tintuia catre scaun.



Rajed avea un caracter coleric si acest caracter i-a cauzat multe probleme in trecut. De fapt, de asta se afla acum aici. Rajed nu se afla intr-o sala de concerte, iar scena si orchestra nu exista, totul e doar o proiectie. Rajed se afla intr-o sala de reeducare, dar nu reeducare scolara ci reeducare spirituala.

Oamenii de stiinta au descoperit ca pot prin anumite tonalitati si vibratii sa schimbe nu doar starea de spirit a unei persoane, ci chiar personalitatea ei. Aceasta forma de muzica a devenit practic o forma de operatie, ce rearanjeaza conexiuni neuronale si astfel schimba modul oamenilor de a actiona, reactiona si de a se raporta la cei din jur si la propriile experiente.

Rajed asista practic acum la o operatie pe creier, impusa de justitie. A fost acuzat de sotia lui de violenta domestica. Era foarte gelos si o suspecta ca il insala. La un moment dat cuvintele taioase au degenerat in pumni. Sotia lui a fost de acord ca el sa nu intre la inchisoare, daca accepta sa urmeze acest program de terapie prin muzica.

Dupa acel crescendo de forta, muzica devine treptat suava, pana cand loviturile de basi se transforma in mangaieri de vioara. Rajed se simte mai bine cu acest nou ritm si incet nervozitatea ii scade. La un moment simte cum valuri de caldura vin dinspre scena. Era insa o caldura ce nu se oprea la nivelul pielii. Parca ii patrundea in corp.

In mod ciudat directia din care venea acum muzica, se schimbase. Venea de undeva de sus. Rajed simtea acele vibratii calde cum ii ating crestetul, apoi fata si pe urma coboara incet spre gat, piept si se preling pana in varful picioarelor. Corpul lui tremura in ritm cu muzica, tremura nu de frig, ci de caldura.

Fara sa isi dea seama, Rajed nu se mai gandea acum la nimic si avea ochii inchisi. Nu dormea si nici nu visa, era pur simplu prezent in acel loc si invaluit de muzica.

Avand ochii inchisi, lumina orbitoare nu il mai deranja, dar nici muzica nu il mai deranja. In mod ciudat, muzica incepea sa capete versuri, versuri ce Rajed le compunea singur. Scaunul era acum foarte cald si parea cel mai confortabil scaun din lume. Ar fi stat tot restul vietii pe acel scaun, dar tocmai a trecut o ora si "concertul" s-a terminat.

Rajed paraseste sala de tratament si se indreapta ganditor spre salonul sau, unde mai trebuie sa ramana pentru inca o saptamana pana ce se incheie tratamentul cu muzica. Marcat insa de muzica, simte o nevoie acerba de a-i marturisi sotiei sale experienta prin care a trecut. Spitalul nu e foarte departe de casa lui, e de fapt la cateva minute de mers pe jos. Sovaie putin, dar in cele din urma se decide. Profita de neatentia paznicului si iese din spital, indreptandu-se in pas alert spre casa.

Dupa ce ia putina distanta, pasul lui incetineste. Fiecare pas al sau este dublat de un ecou, ce rasuna de-alungul strazii inguste flancata de cladiri albe si inalte. La un momentat dat, fara sa isi dea seama de trecerea timpului si a distantei parcurse, Rajed este surprins de vederea casei lui.

Urca, descuie usa si o gaseste pe sotia lui in pat... alaturi de fratele lui. Copiii nu erau acasa, dar n-are idee unde erau. Rajed ramane neclintit, se uita in gol spre patul conjugal, timp in care sotia si fratele sau se imbraca pe repezeala bolborisind niste cuvinte pe care Rajed le aude, dar nu le intelege. Aude doar zgomote, doar muzica, fara versuri.

Dupa cateva secunde se trezeste din aceasta reverie si se indreapta spre fratele sau. Sotia lui incepe sa urle. Fratele sau il priveste inmarmurit. Rajed il priveste in ochi. Brusc, ii ia capul in palmele sale si... il saruta pe frunte. "Iti multumesc, frate, ca mi-ai aratat adevarul!", ii spune Rajed fratelui sau, dupa care pleaca si se intoarce la spital.